povara

m-am întâlnit în josul râului cu un prieten

alegea pietre și le băga-n buzunare

l-am întrebat ce face în timp ce-am început să adun pietre

și să le îndes în buzunare

mi-a spus că dimineață își plimba câinele prin cartier

și deodată a petrecut cu privirea toată lumea grăbită să plece la job

și pașii lui au petrecut pașii lor

câinele s-a oprit și a privit în ochii lui petrecuți peste ceilalți

înghesuind sub el un lătrat nedumerit de plecarea stăpânului

în fiecare dimineață erau acești oameni grăbiți

dar azi...

azi le-a simțit viața cu gust de sânge albastru care le fierbea prin piele

și-a adunat puterile și a plecat grăbit spre râul Liffey

adunând pietricele

zicea el că nu poate duce în spinare povara acelei lumi de dimineață

și nici arsura pașilor rămași în urma lor n-o poate stinge

că pietrele lui sunt magice chiar de mintea-mi pare nebunească

să crezi că poți duce sau ierta sau înțelege o lume

construind o povară a lor doar pentru tine

21 iulie 2017