inside

când am plecat nu-mi eram de-ajuns
o parte am rămas în copaci 
în apa de munte și-n pietrele peste care treceam verile
le acopeream cu țipete și urlam
pooot să urluuu, heeeei, urluuuu, măăăă...
că nici ecoul nu-mi răspundea

bunica aduna mereu câte ceva
aveam grijă să o întreb prostii
și să-i fur merele de sub pernă
mă întindeam în praful străzii
și priveam apele din capătul depărtării
număram lătratul câinilor
și-l împărțeam norilor-puf dându-le câte un nume
bau, hau, zau, rau, dau, ram, tam...

apoi am fugit cu avionul
spre soarele ăsta nordic și rece
că nici nu-i mai cer o vară măcar
să-mi simt tălpile reci pământului
să-i botez norii ăștia negri 
adulți și reci precum tăblia de la intrarea în insulă

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man