să fie viața mea...


să fie 
o apă prin care nu poți vedea mai departe
o frunză peste care nu poți trece
să fie
visul împlinit peste buze tăcute
un anotimp
un cerc
un pas 
un val peste nopțile promise
să fie
o poveste cu miros de castane coapte sub stâncă
o mână care să-mi tacă ne-spusul
un maxim de zi
uite cum nu pot spune de ce azi sunt mai mică în ochii tăi vânduți vieții
să fie
fântâna cu promisiuni ne-promise
stau să mai urc o scară arsă cu vise
pentru că te iubesc
și pentru că mă trăiești
iubirea mea

dau timpului răgazul meu, fabulosul magic al ascunsului, dau clipei ce nu s-ar aștepta să vrea și dau tot ceea ce-mi aparține lumii.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc