dragostea

în miezul vieții 

în dimineața unei duminici verzi

am alunecat spre capătul cerului

așteptând un miracol despre care auzisem printre oameni

i se spunea „dragoste”

mă uitam în stânga și-n dreapta

crezând că are formă

ascultam 

crezând că are voce

era atâta liniște că nu întâlnisem în toată viața

și era atâta lumină dulce și caldă

încât zâmbetul nu-mi dădea pace

am așteptat „dragostea” până când mi-am dat seama că 

ceea ce nu vedeam

ceea ce nu auzeam

dar totuși...

ceea ce liniștea și lumina săgeta în sângele meu

se numea

dragoste