Dorina Șișu

s-a oprit glonțul în umărul drept umărul drept a căzut la datorie războiul nu și nu să luptăm, urlau toți disperații din fotoliile lor din piele să luptăm, urlau din spitale, din școli, din tribunale, din gări să luptăm, urlau animalele fugite din pădurile...care au fost să... stai să beau coniacul ăsta, și berea asta, stai să beau horinca asta că doar nu-s anesteziat pe caz de boală nici pensionar nici văduv nici însurat nu-s nimic din ce-aș putea denumi omenește că aș fi...așa încât să mă-nțelegi corect, zic: stai să eliberez ce mi-a rămas de eliberat chiar dacă am uitat ce și cum și unde, bla bla bla bla stai să scriu ultimul vers deștept care să deștepte instinctul la luptă, la luptă frațiloooor stai să arunc banii ăștia câștigați prin...hopa, dar asta-i treaba mea. ce vă privește, mă? o dungă neagră apare pe frunte. e rid. nu, bă, e boală. nu e boală, bă. e rid. de trecere. de bătrânețe. inteligență. moarte. apoi iar viață și tot așa până v

zidul are mâini în formă de cerc cifrele pe care le adori au înghețat mă strânge glezna pe care o sărutai în fiecare noapte cu lună plină mă strânge gândul că vine o zi fără privirea ta iar șerpii nu mai găsesc gura mea să se încălzească am uitat să-ți povestesc de poduri și de ape tulburi de vinul roșu așezat lângă declarațiile tale lipsește un verb la prezent ești plin de secrete misterul acestei poezii se află dincolo de mine stă așezat în mijlocul scenei actorii privitori nu aud tropotul dansului pentru că tu m-ai înfășurat cu ierburi otrăvitoare mai rămâi puțin să-mi povestești ideologii concrete care se fac ghem în cercurile zidurilor

așa se trăiește viața mai pe fugă mai pe furiș mai pe val că n-avem unde ne duce decât tot înspre viață și-apoi toate punctele astea cardinale sunt vecine și în jurul tău te plimbi în sus și-n jos până dai cu ochii de vreun deal sau groapă oameni sunt peste tot – zic unii știu că e aberant și că totul se plătește – zic alții din beție te mai trezești – zic eu apoi te-apuci zdravăn să bei apoi încerci să uiți ce-ai văzut în alea câteva minute cât ai fost treaz cât de cât a dracului luciditate ce culori sumbre are! și la care povești să ciulești urechile? alea de dragoste? mereu pleacă unu ’ din doi ba moare ba fuge cu alta ba cade în tristeți apocaliptice povești nemuritoare? mereu se naște câte un nemuritor care scrie mai bine ca tine povești de adormit copiii? mereu adormi tu înaintea lor te scarpini în cap și oftezi apoi iar oftezi și iar te scarpini că încerci să înțelegi de unde or veni atâtea să le cari într-o spinare de om și apoi unde s