nu mă vinde

spun lumii că e târziu şi tac, dar și tăcerea mă roade o întrebare îmi sapă adânc în tâmple dileme pe care nu le cunosc și niciodată nu am să le aflu pentru că nu sunt ochi străini de ochii mei pentru că sunt lovituri străine de faptele mele pentru că e o iubire
o ură pe care nu eu le-am pierdut nu eu le-am născut mi-a căzut din mână viața m-am aplecat să o ridic şi am simţit cuțitul omului înfipt în spatele meu iar șoapta lui o aud continuu ca un ecou mincinos moooori-mooori-mooori nu am murit am așteptat presar această aşteptare în calea mea şi o sărut pentru că ea niciodată nu mă vinde nu mă mușcă nu mă rătăcește

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc