nu știam

nu știam că viața arde nemărginit sufletul
și uite cum rămâi să dai o filă mai departe
o filă de carte la care citești plictisit de cinci minute
ai să oftezi la o pagină oarecare
de parcă le-ai cunoaște pe toate ca pe propria piele
și uite cum îți începi inconștient dialogul pe scenă cu prieteni și dușmani
la un pahar cu vin și altul cu otravă:
mi-am dat cu tămâie pe glezne
și tot ce-i desfrâu
pe coala ta de hârtie se transformă în piramidă
cu joc de picioare
într-unul de pietre
cu bătaie în noroiul de la cota 2000

...sttt, băăă, beția asta de mileniu, de secol sclifosit și fandosit
ipocrit și fudulit
mincinos și trădător băăă boierule
băăă, nu mă străbate nici o graniță a rușinii
decât vârful cuțitului și muchia pietrelor
aruncate în mine
de voi
pe la spate
că de-aia n-am spate de fecioară și nici ochi de căprioară
ochelarii mei de soare știu ce dracu ascund man
am băut vulgar și mi-au fugit romantismele în apa mării irlandei
bat bot în bot cu pământul reginei
și-mi aranjez gleznele cu tămâie
...sttt, nu zâmbesc de vreo mie de ani

stai să nu uit, azi e joi?
© Doria Șișu, Dublin, 13 ianuarie 2016

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc