ghemul femeie

așteptam într-o gară

trenul personal care lua durerea

dar ea se ascundea în păr

în buzunare

în ochi

în sânge

se băgase durerea pe sub haine

trenul ajungea în gară

iar durerea se adâncea și mai tare în mine

atât de tare că mă adâncisem cu ea

și păream ca un bolovan imens de sare

nu ne deosebeam

nu știam care sunt eu și care e ea

mă amestecasem în sânge și oase

până am redevenit femeie

dar durerea îmi legase mâinile la spate

trenul a trecut pe lângă mine

și uite cum am rămas cu durerea asta prinsă de păr

așteptând un alt tren

sau cine știe...o altă viață.

15 martie 2016