întrebări în oasele goale


în timpul întrebărilor tale
mi-am pierdut o pagină de jurnal
undeva departe în trecut scriam ceva de genul:
ce se cuvine nu se cuvenea
și ce așteptam 
mai tare se depărta
când mă ridicam 
mai rău cădeam
nedrept și amoral am apărut în fața lumii
cu frica la sân și cu oasele goale
am rămas la colțul gurii precum o așteptare

pentru că nu cădea bine ziua asta de vară
și pentru că rosturile se făceau nerosturi
am închis ochii
în pleoape am prins mările peste care privea bătrânul pescar
am cuprins în bezna mea și măsurile din paharul nostru cu vin
și-n toate aceste desfigurări
am rămas singură
cu ochii închiși în fața lumii
am primit gratis un joc
degeaba sunt întrebări ajutătoare
zidurile unora au căzut și peste mine
mă opresc să dau pietrele din drum
doar mama mă strigă și-mi întinde mâinile arse de lumânări
ea plânge numele meu la apusul soarelui

dar în timpul întrebărilor mele
nu s-a oprit nimeni
paginile se pierd și azi
pentru că nu-mi cădea bine ziua asta de vară
am plecat în calea bătrânului pescar
să-mi ridice el ochii
iar eu să-i dau înapoi marea

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man