rădăcinile copacilor bătrâni


împăturești mâinile și zilele împreună
le prefaci în cruce
apoi regreți clipele pe care le-ai uitat

împăturești drumurile și privirile trecătorilor
le prefaci în sentimente
apoi zâmbești mai presus de tine

pentru că timpul s-a lipit pe tălpile tale
și mergi ușor
și taci
de frică să nu cadă dinaintea ta căi rătăcitoare
ca și mine acum
ca și tine atunci
oprim căderile pe rădăcinile celor mai bătrâni copaci

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc