Dorina Șișu

motto: Frica nu e victimă, nici motiv şi nici scuză. Ea sfârşeşte sprijinită de sine, se acceptă, se întăreşte din frică, părtaşă şi dreaptă se vinde ruşinii. am îmblânzit vântul  ca să fur singura ploaie de vară aşa cânta un copil la colţul străzii cânta indiferenţei şi aroganţei dar naiv în nedumerirea lui s-a găsit vinovat că-i orfan viaţa nu i-a tăiat calea şi-atunci vremea s-a întors din drum lăsându-mă goală aşa plângea o femeie frământând în braţe pruncul dar mergea pe propriile urme şi tot ce căpătase de la viaţă pierea în calea pustiului trebuia să mor, dar m-a găsit iubirea m-a vindecat şi m-a furat în zborul ei aşa dansa Casandra vindecată deschidea toate porţile fără să vrea şi fără să ştie că una-i blestemată.

˗ Bre, tanti Florico, după șase ani, de când a murit nea Ion, tot mai ții negru, bre? ˗ Ţiu, da, țiu, că ce viață e asta pentru mine? Io nu mai vreau să trăiesc, dar uite că bunul Dumnezeu îmi dă zile pentru fetele astea trei. Mama își aranja basmaua și băga sub ea firele de păr care îi mai ieșeau, albe, pe lângă ureche. ˗ Pe primele două le-ai dat la București, așa am auzit. Așa vorbește lumea de prin sat. ˗ Le-am dat, că sor-mea le ține. Io am rămas cu asta mică, și arătă cu mâna pe capul meu. ˗ Bre, de ce nu te măriți?  Ţi-ar fi și la alde matale mai ușor. ˗ E-he, ce-mi trebuie mie măritat, fă Lenuță? Cine mă ia pă mine cu trei fete? Casă de-a doua nu e bună, am văzut io. Punea mama mâna pe cap și iar își aranja basmaua și părul. ˗ Dă-mi, Lenuțo, doi metri din stofa asta neagră. Să merg la croitoreasă, să-mi facă o rochie. ˗ De șase ani, bre, de șase ani te îmbraci numai în negru. Tare mult l-ai mai iubit pă nenea Ionel. ˗ L-am iubit, da ' uite că el nu

a dat o monedă timpului să stea dar timpul i-a sărutat ochii şi a plecat a dat o monedă morţii să vină dar moartea s-a sinucis de ruşine a dat o monedă fericirii să o recunoască dar fericirea a luat chip de şarpe a dat o monedă speranţei să o ridice ca din pământ dar speranţa i-a vorbit de durere de atunci femeia s-a dat deoparte şi gustă din ţipătul legănat al ploii stă faţă în faţă cu vântul acoperind cu grijă tălpile în cenuşă o femeie îşi duce în braţe frica o sărută pe frunte în timp ce o plimbă prin bietele drumuri cu buzunarele rupte

motto:  Singura instituţie recunoscută e ruşinea. Un centru al coatelor flămânde dă târcoale viselor, le suge pofta de a sta vertical şi, când au ajuns la ultima moleculă, se opresc rânjind mişeleşte, încolăcesc fărâma de viaţă şi, privind la ceilalţi oameni, se transformă în şerpi veninoşi. de ce vrei să ajungi la spuma cerului dacă nu-ţi cunoşti infinitul? în pietrele tale sculptate pe tălpile oamenilor au crăpat dimineţile şi fire de iarbă au crescut pe tâmplele femeilor de ce vrei să ajungi la spuma cerului? pentru că mi-am văzut corpul într-o băltoacă de viaţă nu era păcat să stau senin şi să privesc la el? la băltoaca mea de viaţă am adăugat renunţările ca să renasc am adăugat speranţele ca să nu îmi pierd minţile am adăugat trădările ca să nu uit drumul şi-n tot acest împrejur al meu de vreri, de iubiri, de dureri şi de pofte

Mereu există o pricină a nenorocirii noastre. Căutăm subiecte pentru ca acțiunile să fie interesante, altfel nimeni nu e atras de ceea ce simți sau ai de dăruit. ˗ Nu te trezești? Valuri de lumină se rostogolesc peste ochii mei. Gustul pământului îl simt mai tare în gură. Un vânt pe care îl cunosc se întinde peste fruntea mea. Îi simt sărutul. Rece. Îl simt până la inimă. Și ea mă doare. Vântul mă pătrunde mai tare. ˗ Trebuie să mergi la piață. Hai, sus! Să jupoi nevoia de crusta dulceagă a nesăbuinței. Ce fac? De ce număr zilele din șapte în șapte? Într-un gol împovărat de aripi, ochii nasc singurătăți. Fără formă. Fără suflet. Fără culoare. De ce nu formez propoziții mai lungi? M-ar obosi. Mi-aș închipui că aș citi în gând romane copleșitoare în descrieri nesfârșite ale omului sau ale războaielor duse de umanitate. Poate că aș rămâne mută sau poate că așteptarea nu ar mai fi o plictisitoare stare, ci un timp mort, prea degrabă trecut prin viață. Nu visez. Mă dau jos din p