ca o roabă viața te așteaptă

ca o roabă viața te așteaptă
să o înțelegi, să o petreci, dar fără vină
fără gândul că timpul spală amintiri
sau că îți lasă un semn pe chip

ca o roabă viața te așteaptă
să te așezi în genunchi și să-i ceri iertare
pentru momentele de cumpănă
sau măcar pentru secundele în care ai râs cu poftă
atunci când ai prins în păr un ecou pereche

dar așa cum tălpile goale sărută pământul
încerci să te ridici
să îți petreci ochii peste cer și să te speli cu zboruri
nu pentru că viața te așteaptă ca o roabă
nici pentru că rămânerea ta costă mai mult decât o soartă
ci pentru că simți cum te ustură dorul de înainte
mult prea departe sau mult prea curând

pentru că speri în lucruri simple
ca o roabă viața te așteaptă...