suntem pierderi și atât

suntem mici din mari, dar la un moment dat suntem atât de mari încât nu ne putem închipui depășirile. să rămânem unde ne duce viața, să mergem acolo unde nu putem rămâne, dar să zâmbim acolo unde plânsul ridică durerile la verticală pentru că noi suntem acolo unde privim.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man