Dorina Șișu

spui că aștepți revoluția eu spun că e o glumă fără sens orgă e viața și falsă-ți e vocea și nimic din ce ai crezut că ai nu ai tot ce ai pierdut s-a așezat pe spatele tău ai devenit cocoșatul de la notre dame holbând inconștient ochii în pământ savurând loviturile fărădelegile le-accepți te dai deoparte masa pregătită de tine nu-ți mai aparține afișul cu reclame te înjură printre dinți la prezentarea noutăților din cultură tu îți ești călăul veni-va focul peste mâna ta peste ziua în care ai râs ca un naiv mă trag din încercările apoase le întorc pe dos și-apoi tac da, e vorba de acea tăcere plânsă fără de urmași fi pregătit mândru-ți vis s-a prins de chipul pustiului

Cu Paler de mână, am lăsat tăcerile să ne sugrume de țipătul vieții și am văzut cum la picioarele noastre, s-a așezat cuminte obositul cuvânt. Un ecou a spart curcubeul. Era o parte din gând. Să ridicăm brațele, am zis, să le întindem până dincolo de noi apoi să ne spălăm cu tot cerul pe ochi, dar Paler a râs negând atingerea ca fiind ceva real. Am mers mult prea departe ținându-ne de mâini și am lăsat tăcerea să ne sugrume.

prietene aerul e parfumat în dreptul tău cupa de otravă a prins rugină cine să atingă pragurile cu mâna? coroana cu spini se îndeasă și mai tare pe cap ne credem regi și clerici presupunem morții calea fericirii minciuni prietene peste tot veghează șobolani cu limbi de șerpi pietrele au prins picioare ne aleargă în ritmul vieții șoptesc declarații de dragoste iar noi mai naivi și mai proști dăm ochii peste cap de plăcere bând coniac vechi de 10 ani vrei să povestim de prostituate sau vrei să privim picturile lui Munch? vrei să bem o noapte întreagă apoi să spargem felinarele alea roșii de pe pod? ah, mi-a amorțit piciorul ți-am spus eu că trebuia să mă duci la doctor amanții nu se țin de cuvânt și vântul mă bate acum prin oasele goale adu-mi ziarul te rog sărută mâna stângă apoi am să te iert

să joci fotbal repet zâmbind-ți ca o scuză să joci și acum fotbal dar să mă opresc aici și să îți povestesc de un hedonist? să-mi aleg cuvintele în ultima vreme se ascund în buzunare iar eu precum o mirare filosofică scrisă de jeanne hersch să dovedesc transpuneri universale nu întoarce capul privește în ochii mei și spune-mi dacă se văd urme de lupi haita m-a biruit în cercul oamenilor s-a spart o iluzie of, nu mă folosesc de metafore nici de martiri suflu greu din cauza frunzelor m-am acoperit surprinzător în munte deasupra timpului au explorat ciudații culoarea ochilor socratici între timp eternitatea s-a sfârșit epicurian ți-am șoptit că roua încolțește pe frunte în fiecare dimineață

îmi povestești despre moarte și bunele ei maniere e o glumă într-un fir de ață moartea nu vine încălțată și tu spui că nu trișezi în fața vieții peste umerii fricoși și peste amurgul acesta ploios secretul testamentului a luat forma de legendă cerșind mâncare și o haină groasă femeia blondă șade-n bulevard zâmbind un gând o seacă-n vitregirea sorții de-un ban pentru o zi pentru-a trăi sarcastice priviri revoltătoare o judecă toți oamenii sătui un adevăr prea blând să-și uite foamea or frica ce-i atârnă greu la gât observă-te-n sânge nu ești tu în rătăciri apare firul vieții dar ce folos să-ți fiu când eu nu-mi sunt ah, beznă-n ziua mea tu numele mi-l tulburi aceasa e povestea, pe scurt, e-adevărat