Dorina Șișu

sunt oboseala universului dar și fericirea lui sunt căderile tale dar și clipele de iubire sunt nefericirile expuse la muzeu ca un tablou abstract dar singura ta amintire podul s-a prăbușit peste zâmbetele noastre și daaa la picioarele lui îți aștept venirea nu știu când am intrat în sângele tău numindu-mă viață tu ești cum sunt îți sunt

”inside”  June 2016

nu ai zice că evantaiul face parte din decor nici fusta aia din colecția bunicii nu-i de sezon hai să rezonăm cu indispozițiile șefilor să le dăm sictir și să ne ducem pe moșia boierului  ăla de mi-a rupt spinarea cu biciul lui negru să-i punem capul într-un dulap cu biblii să-i facem codițe să-l tundem chel să-i tăbăcim tălpile  să-i tăiem limba și mâinile lasă monsieur că nimic nu e trecător astea-s aiureli de democrați filfizoni partea cea mai grea a realității este demența că trebuie să fii ca ăștia la costume de paradă cu dolarii îndesați în chiloți cu amante blânde și proaste băi monsieur printre degete s-a scurs fidelitatea și uite cum zace în brațele cerșetorului miop da' el ce să facă? o ține degeaba aia e degeaba 26 iulie 2016

eu nu sunt lăcașul unui geniu. la masa ta sorb lumina anilor din ochii tăi, chiar dacă îți fac un semn discret cu piciorul, îți așez pe tâmple un an rămas înainte la coada ochiului drept.  l-ai așezat pe Dali în jurul lumânării negre din ceara adunată am să lipesc timbrele pe plicuri roz dar acum te ascult cum desfaci șervețelul peste ziarul de dimineață dau afirmativ din cap și din când în când îmi aranjez gulerul și volănașele prea apretate nu e genul meu să fiu la dineu regină și nici să te ascult mâncând din palma ta boabe de struguri spui că spiritul este bucurie de parcă ne-am așeza într-un tablou pe tavanul lui Michelangelo aș evada cu toate acestea dincolo de imaginație și așa mută aș căuta orbește altă tăcere care să mă umbrească să mă lase în tainele tainelor cu zeul păsării cenușă continui să citești să mănânci să-ți arunci o privire fugară să zâmbești puțin mulțumit și în sinea ta să-ți spui „ești a mea...ești a mea” seara asta serioas

​pe talpa mea s-au tulburat urmele iarba și pietrele se miră cum de las roua să le șoptească despre oameni caietul cu declarații de dragoste l-am lăsat sub o stâncă are grijă de el salamandra  ți-am mai povestit de ea acum o mie de ani dacă nu și mai mult dar ce tu încă numeri viețile? ai uitat să-mi lași pe sânul drept trandafirul galben poate că prin geamul deschis a venit corbul și l-a luat azi nu am inspirație pentru scrisoarea asta ți-aș scrie despre visul de azi noapte sau despre amintiri din 42 însă ploaia mi-a diluat sufletul  în ceva nerecunoscător și rece pe talpa mea s-au prins anii unui străin și-aș vrea să pot desprinde din durerea acestuia să o prefac în cenușă  iar eu să merg pe cantul unei nopți de vară precum un acrobat pe sârma lui de circ

în insulele Galapados am pierdut planul de război era unul care spunea că își apreta aripile în fiecare dimineață apoi la sânul virginei bea o cafea și citea ziarul  la rubrica angajări nimic nou în piața de vest poeții ocazionali s-au umflat în pene aruncă în ochii lumii lacrimi pietrificate și tu cu aripile întinse arăți ca o paiață studenții au crescut destul în mirosul putred al planului de învățământ au plecat stingheri cu mâinile sucite la spate să-și descopere vocația din copilărie printre dinți șuierând o înjurătură învățată la cantina căminului studențesc declarațiile de dragoste au fost făcute ghem se rostogolesc împreună cu Sisif ba în sus ba în jos doar ideile mai vin cu jumătăți de măsură să aprindă felinarele roșii de la bordelul din centrul orașului vechi în insulele Galapados am pierdut planul de război mă ascund în prima groapă poate că mâine o iau de la capăt dar aerul acesta e atât de scund și de blând... 11 iulie 2016

motto: niciodată nu am știut orienta scrisul. prea mult în stânga. prea mult la dreapta și niciodată nu am înțeles ideea. conceptul de libertate s-a dus în umbra semnului de întrebare în gara cu ciulini în doliul văduvelor în tranșee și în cimitire o libertate în scaun mioapă și surdă că-ți vine să te lipsești  să te faci umbră la umbra umbrei și să pândești moartea  când se apropie îi dai una-n cap îi legi mâinile la spate o bagi într-o cutie de lemn nu înainte să-i dai un sărut pe frunte nu înainte să-i pui cel mai tare film de dragoste și nu înainte de-a o îmbrăca în mireasă bați niște cuie în cutia de lemn a morții pui strașnic ciment peste ea și gata te-ai asigurat de ceva cum ce? îți dai singur seama peste o mie de ani 10 iulie 2016

îți bați joc de cuvinte în fața unui sforăit modern o grămadă de oameni influențați de cărțile franțuzești au ajuns cu părul scurt  cu buzele țuguiate în gara asta de la marginea lumii și amanta îți șade blând în brațe îți mângâie etern fruntea cu buzele tâmplele cu degetele de la mâna dreaptă picioarele cu mâna stângă îți mărturisește șoptind cald că aia-i gara voastră dacă ăsta nu e vis  pun rămășag pe ce vrei tu man că la prima criză financiară te părăsește atmosfera muritorilor de rând ți-a fisurat stomacul a început să curgă din tine o chestie lipicioasă pe care o folosești la colaje tehnice dadaiste e adevărat că ai succes cu prostiile inventate de umanitate plus că nu te costă nimic să expui banalități cotidiene să primești critici de soi și apoi să te îmbeți cot la cot cu clasa de jos pentru că te-au plătit bine ăia de sus hai să-mi faci cinste la pub-ul din colț mi-am pierdut și ultimul dolar la damele cu pantofii de lac

From 18.00 will launch the contemporary Irish poetry collective " Blackjack ", bilingual volume with 20 Irish poets. All the authors and friends invited at Cassidys Hotel (Cavendish Row, Upper O'Connell Street, D1 Dublin, Ireland), 16 July 2016. https://www.smore.com/j3p5z-the-launch-of-blackjack https://www.smore.com/j3p5z

From 18.00 will launch the contemporary Irish poetry collective " Blackjack ", bilingual volume with 20 Irish poets. All the authors and friends invited at Cassidys Hotel (Cavendish Row, Upper O'Connell Street, D1 Dublin, Ireland), 16 July 2016. https://www.smore.com/j3p5z-the-launch-of-blackjack https://www.smore.com/j3p5z

Un studiu după Leonardo da Vinci

dacă te-ai prins în sârma aia ghimpată și sângele a început să curgă să nu strigi de durere nimeni nu vine să te salveze e linia ta prietene treci grabnic de șoc și agață-te de viață trage o înjurătură printre dinți lasă în plata Domnului manierele străpunge cu talpa partea ta de pământ și ridică-ți capul știu că doare al dracului de tare să râzi cu fața crispată mai ales când buzele au crăpat de rușine în fața unor făpturi nevinovate cum e copilul pe care l-ai crescut într-o vreme îndesată cu „de ce-uri” el te privește mai departe și la fel te va întreba ieși din sârma aia ghimpată ia o pricină a vieții și du-o în spinare țintește din nou simplitatea în picioarele goale că nu-i nimeni mai înalt decât tine se fărâmițează timpul în ochii tăi la ce-ți mai folosește singurătatea dacă plânsul îți vine degeaba? știu că ești obosit și că toți au lovit în tine știu că ai fost vânat și izolat știu că ai urlat morții să nu-ți stea pe umeri și că