Dorina Șișu

ești prost să crezi că ești deștept într-o stradă pe care treci singur în fiecare dimineață sperând să fii domnul charles ăla de umblă doar în costum negru cu pantofi negri cu pălărie neagră într-o limuzină neagră ești la fel de prost să crezi că-l vei ajunge vreodată doar dacă găsești vreo perlă (dar nu perla lu ’ steinbeck)   să o vinzi în centrul orașului la un bijutier de firmă să-ți cumperi tot ce are domnul charles și-apoi dimineața când dai colțul la river house să dai bot în bot cu el ești prost să crezi că el te va saluta când va duce mâna în interiorul hainei lui negre nu va scoate decât pistolul să-ți tragă un glonț în mijlocul frunții pentru că după aia... huh, man, huh...arde al dracului de tare băutura asta de unde le scoți? de unde-ți vin ideile așa ca pe bandă că nu iei nici pauză să respiri azi ne dă paddy de băut și dracu știe ce e, dar în afară de whiskey nu-i dă mâna să dea, așa că bea, man. huh, ești prost să crezi că paddy a uitat d

- înainte să-mi spui ce-ai visat, jură-mi că nu-i adevărat. - dă-mi ceva să-mi suflu nasul și după aia dă-mi un umăr pe care să-mi storc ochii, după vreun secol de bocit, ți-oi spune că m-am călit. dar acum nu mă pot dezbrăca de naivitate, omule! - îți dau tot ce-i al meu. du-te-n groapa firii tale și ridică-te peste toate aceste valuri. nu sunt mari. tu, de supărare, te-ai făcut atât de mic încât și-o muscă ți se pare că-i mai mare ca zidul chinezesc. un rechin rânjea amabil în fața mea altul venea pe furiș înhăța din mâinile mele speranța, bucuria, ziua de mâine, aia de azi, amintirile, deh... cam tot ce are omu’ la el și fugea rechinul mândru și falnic iar eu urlam și vărsam venin amabil peste oglinda în care mă priveam jurându-mi că mă fac pirat și criminal eliminam emoțiile personale și închiriam sfaturi buna purtare lăsa de dorit adică purtarea mea, în fața mea, era catastrofală purtarea mea, în fața omenirii, era ca ea, omenirea cu o mască verde spre negru c