e careva p-aci?

cam așa se întâmplă în fiecare zi: să crezi că azi e mai bine ca ieri și că mâine e o zi în care nu te vei întreba nimic mai mult decât ce te-ai întrebat azi sau ieri.

dar visele? cum sunt și de ce sunt așa de urâte uneori și alea frumoase atât de scurte? oh, dar stai liniștit că răspunsurile vin dacă le ceri și-apoi dacă le cauți de substanță, ai să strâmbi din nas și-ai să găsești chichițe la fiecare: ba că nu-i așa, ba că nu-i pe dincolo. ești om și-apoi nu te înțelegi tu, dar să te înțeleagă și ăla de lângă tine. știu, da, da, știu că suntem sofisticați, dulci și acri, blonzi și bruneți, scunzi și înalți, slabi și grași, tineri și bătrâni...vezi? suntem simandicoși și prețioși. pretențioși. lucizi. invalizi uneori în dreptate. în gândire? de ce să ne întrebăm asta? pornisem într-un loc și ne-am trezit aiurea. parcă nu  mai eram noi. eram alții. alții erau noi. drumurile se zăpăciseră ori noi le încurcaserăm? stai să mă trezesc, să stau în capul oaselor și să beau cana asta de apă. ce vis! ce viață scurtă avusesem! hm, de unde să-ncep povestea? bine, bine, dar să caut pe cineva s-o i-o spui. hei, e careva p-aci?

26 aprilie 2017

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ce tare mă strânge blana asta de lup

demenții

mi-a rămas o noapte în gât