Dorina Șișu

sttt, ascultă Doamne, florile cum râd şi spune-mi care vrea să-mi fie-n vis a mea pe veşnicie? sttt, ascultă mamă, povestea celui galben el se credea a fi un cal, un murg dar nu am vrut să-i spun că-i trandafir aşa că am tăcut şi-acuma fug să văd ce face colo în grădină sttt, ascultă tată, paşii mei sunt mov m-aplec uşor în faţă tu crezi că am să zbor? cel alb de-acolo, da, e fluture sau ce-i? mi-l prinzi? te rog în braţe să mă iei să-i spun că mâine îl aştept în zori sttt, ascultă cerule, la tine sus sunt munţi? să-mi iau la noapte florile sub pernă? să-i spun amicului meu Tom, că-i mâţă că el tot sare sus pe lustră crezând că-i liliac sau cine ştie ce în mintea lui chiar miaună a lup fireşte mă-nchin cu Buni, râd, îmi spun Doamne păzeşte şi fug degrabă iarăşi între flori. sttt, ascultă omule, n-ai vrea măcar puţin în lumea mea să te cobori? te-aş servi cum ştiu mai bine cu o dulceaţă bună de afine!

să îți povestesc de un hedonist? cuvintele se ascund în buzunare iar eu precum o mirare filosofică scrisă de jeanne hersch dovedesc transpuneri universale nu întoarce capul privește în ochii mei și spune-mi dacă se văd urme de lupi haita m-a biruit uite cum în cercul oamenilor s-a spart o iluzie nu mă folosesc de metafore nici de martiri suflu greu din cauza frunzelor m-am acoperit surprinzător în munte deasupra timpului au explorat ciudații culoarea ochilor socratici între timp eternitatea s-a sfârșit epicurian ți-am șoptit că roua încolțește pe frunte în fiecare dimineață

Se rupeau din cer bucăți mari Cimitirele străluceau noaptea, iar tocurile doamnelor pe asfalt Făceau un zgomot de clopot duminical Nu mai credeți în magie – așa striga cerșetorul din centrul orașului, Dar nimeni nu-l bagă în seamă Amicul zice să mergem la pub Eu spun – ok, dar cine plătește? Zice el – eu plătesc, fraiere. Când ai plătit ultima oară băutura? Ăla de la pub mă știe Plecăm beți dimineața și dimineața e beată și ea Strada se încolăcește în picioarele mele Amicul se răstoarnă și alunecă precum un cerc în cercuri Nimic amuzant și nici fatalist că zice el – nu mai am, mă, nu mai am muză. S-a dus dracului tinerețea mea. S-a dus cu muza. Amândouă m-au înșelat. Sunt un nenorocit. Ies la pensie. Se rupeau din cer bucăți mari Gropile se umpluse cu spumă de mare Războiul începuse de mult și groaza era așa o normalitate dată dracului Teoria chibritului e ca teoria mâinii stângi Pescarul bătrân așteaptă pe coastă Mereu același val care să-i spele barba și mereu aceeași barcă