Dorina Șișu

spun lumii că e târziu şi tac, dar și tăcerea mă roade o întrebare îmi sapă adânc în tâmple dileme pe care nu le cunosc și niciodată nu am să le aflu pentru că nu sunt ochi străini de ochii mei pentru că sunt lovituri străine de faptele mele pentru că e o iubire o ură pe care nu eu le-am pierdut nu eu le-am născut mi-a căzut din mână viața m-am aplecat să o ridic şi am simţit cuțitul omului înfipt în spatele meu iar șoapta lui o aud continuu ca un ecou mincinos moooori-mooori-mooori nu am murit am așteptat presar această aşteptare în calea mea şi o sărut pentru că ea niciodată nu mă vinde nu mă mușcă nu mă rătăcește

Auzea vântul și blestemul zeilor Dar nu încetinea pasul Sârma ruginită i-a intrat în tălpi Se spune că-i era destinul și că faptele sale așa i se cuvin Pentru că răutatea aproapelui nu are limită și nici rost Pentru că tăcerea lui asuprea și mai tare sufletul prostului Pentru că avuția celor ce se cred mai presus de tine Nu satură foamea și nici nu potolește setea  Auzea nevăzute intrigi ca niște pumnale cum i se înfig în spate Dar nu își aplecă privirea în pământ Că tocmai el îl sărutase mulțumindu-i vieții Pentru urmele care rămân  Pentru că lupilor le-a rămas urletul Iar legendele nu se mai scriu Acum e aici într-o tăcere absurdă Dând mâna rănită într-o clepsidră spartă Cu propria-i moarte 11 august 2016

m-am oprit doar un secol în care am rupt secundele, exact așa cum spui tu; mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește...și iată cum, acum, privesc la toate secundele rupte din secolul acela, apoi din mileniul amintit de tine sau de mine, nu contează, doar că, așa cum spuneam, privesc la secundele rupte, suprapuse peste verbul a iubi și nu-mi dau seama dacă mai trebuie să rup din ele ori te-ai dumirit de-a binelea. mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește...și uite cum, m-am apucat, la ceasul acesta, să rup, să rup, să rup...

pe felia mea de sine aştept un munte de mirări am pus la păstrare verbul tău paşnic şi-am rămas prizonieră într-un tablou alb o utopie susţinută într-o limbă nu într-o ficţiune de-o noapte în mansarda ta ci într-o iubire amputată de neînţelegerea ochilor din jur

https://www.youtube.com/watch?v=BIHo0zgGoXI